CHEWINGISADDICTIVE

Why do media companies need to market their radio stations, magazines, news papers and TV channels? February 18, 2010

Filed under: STUFF — Cosmina @ 6:47 pm
Tags: , , , ,

Poorly crafted question and redundant at that but I promised to help my bro out with an assignment and this is my two cents in the matter:

Mass media needs marketing because of freedom (of choice), democracy, capitalism, free market space, competition, cable and networks, the fall of broadcasting and unilateral dissemination of information (news, entertainment), stocks, the internet, social media, because consumers are informed, savvy but most importantly because the world is an abounding supply market of all that is known to man whereas the individual’s time is limited and his summed up demands niche oriented so the main reason mass media needs marketing in it’s foundation is simply to adapt and fit in the social mechanism it’s supposed to.

Understanding and satisfying needs, wants and desires translates into revenue. Companies that are in the broadcasting business are not exempt from the unspoken rules of the market and from competition but are equally driven by the urge for profit; therefore in order to succeed they need to abide by the classic patterns of business research, development, communication, promotion and publicity, all of which are integrating parts of the basic marketing mix although most of them have upgraded from the Acta diurna (Acta publica or Actapopuli, the first known news paper, written on a tablet, which reported on matters of public interest in ancient Rome (Dictionary of Media and Communications Marcel Danesi) to full service, custom solutions conglomerate departments or agencies meant to propel and help position any mass media either in the mainstream or at the top of it’s desired niche.

In marketing traditional mass-media channels the focus is split up between content development, that attracts ratings, sales, fan bases, which targets the masses or different niches, depending on the type of the channel, whilst utilizing advertising, ratings, sales, and popularity to promote the actual service that generates the most income, ATL (above the line) advertising, meaning the opportunity for other businesses to promote their products and services to your audiences through your channels.

Usually the different channels be it TV, radio or print are nowadays grouped up under a brand name media corporation, such as BBC or Time- Warner, Viacom, Realitatea-Catavencu (in Romania) which allows them inbreeding and inner cross promotion. TV shows, for instance, pertaining to a sister channel within the same media conglomerate can receive a raving review in one of the affiliate magazines or papers which clearly takes away the impartial, unbiased credibility characteristics the media should abide by in exchange for a bigger hype that ultimately translates into sales. This means the giants dictate what is news, what is cool and popular; they set trends and start movements based on their interests. This is where marketing kicks in and determines what the optimum way to profit from such endeavors is.

Actually mass media marketing might just be the most complex process man has ever invented in order to sell something. At first any media channel be it radio, TV or print starts out marketing itself and creating a brand through the and because of business 101. Next up they have to develop a B2B (business to business) marketing strategy and plan out pitches to get companies to invest in them trust, money and ROI (Return on investment) expectations. This needs careful sorting out because you target audiences then companies that target your audiences, so you must be forthright and practice what you preach to both sides in order to facilitate the flow of information from one end to the other and back, of course, interactivity and feedback loops being the only way of showing transparency.

After you’ve managed secure positioning in one sector of the market you have to continuously raise the bar in order to avoid being surpassed by the competition in which case you lose both audiences and businesses that are going to migrate to another channel who can fulfil their advertising and publicity needs better. Even if you still see most FMCG (Fast Moving Consumer Goods) like detergent or toothpaste and so on being advertised on almost all media outlets possible product marketing and placement is starting to become very consumer savvy and aim for individuals not masses so they are picking up on the luxury brands targeting system and targeting influencers, leaders of opinion and choosing what brands they associate with and what spokespersons and delivery mediums they use to convey their message and build their corporate and product or service identity on.

There is an information war going on in the twentieth century and the general tendency is directing towards user generated content, which is individual news broadcasting as opposed to official media disseminated content. This is a result, in my opinion, of overexposure, of marketing overdose for the traditional media channels who are trying to compete with the internet, for instance Craigslist has offset the demand for listings in the newspaper as well as online content streaming opportunities have affected ratings and upset the evaluation techniques used up until now to measure success.  Marketing for mass media has evolved into an industry specialized in creating and generating news about or related to media channels especially through cross promotion and new media promotion all for the coveted and privileged position of market leader.

I hate to have to resort to clichés but I believe Knowledge is Power just might be this century’s leitmotif because as far down the professional media ladder as you can go people trade money and time for information they want and the most illustrative example of that are Tabloids which broke just about every deontological rule in the book with their nevertheless brilliantly primitive, capitalist marketing technique of creating hype, then exploiting it and delivering it gradually but consistently enough that it becomes habitual.

In light of these facts I believe marketing is at the core of traditional media both internally as an integrating part of the mechanism itself and externally through corporate identity and endorsements of programming and advertising nature alike. Therefore the issue becomes not why traditional media needs to market its channels but whether it could ever do without?

Advertisements
 

Cultura ca spectacol media July 22, 2009

Filed under: lo-ol,Stuff'n'shit — Cosmina @ 1:50 pm
Tags: , , ,

Introducere

Termenul „cultura” din punct de vedere etimologic provine din latinescul colere care se traduce fie prin a cultiva fie prin a onora, şi defineşte grosso modo orice activitate umană. De cealaltă parte menirea mijloacelor mass- media este de a informa şi a ţine la curent oamenii în legătură cu evenimente şi implicit activităţi umane. Privite strict din această perspectivă simplistă media rezultă a fi un instrument de propagare al culturii; ceea ce logic este incontestabil. Însă după cum afirma Terenţiu: Câte capete atâtea păreri!

În fapt omul este în centrul tuturor lucrurilor. Homo mensura!iar indiferent ce formă ia cultura, ce turnură ia istoria, spectacolul vieţii va persista la fel şi interesul pentru el, deoarece nici cea mai sumbră profeţie despre regresul intra şi inter relaţionar nu poate concepe desocializarea fiinţei umane care prin natura sa este o fiinţă socială şi nu va inceta să fie raţională, (ergo culturală) în orice variaţiuni s-ar manifesta acestea.

Dacă  „Sparta antic era un stat militar, Anglia de la mijlocul secolului XIX era primul stat industrializat al Europei, astăzi Statele Unite sunt primul Media State din istoria lumii” este de părere Kevin Philips care ne atrage atenţia asupra trusturilor multinaţionale de calibrul Time-Warner, entităţi oligarhice ce conduc industria divertismentului şi impun trenduri pentru restul planetei.

„Omenirea a conştientizat puterea media!”[1] Puterea şi influenţa mass-media merg până în punctul de a decide soarta unei naţiuni sau a unui preşedinte cum s-a întamplat în cazul demisiei lui Richard Nixon în afacerea Watergate.

Mass-media a remodelat societatea şi sensibilitatea. Este indubitabil vocea libertăţii, însă pledoaria actuală, motto-ul unanim adoptat de cultură ca spectacol; societate de spectacol aduce cu sine critici vehemente:

„Fenomenul mediatic deşi deschide accesul la lume, transformă realitatea în fenomen discursiv, fabulatoriu, secenarizat, spectacularizat.”- afirmă Adrian Dinu Răchieru. Leo Bogart subliniază „invazia culturii de mijloc” sau „sindromul de duminică” cum îl numeşte G. Friedman. Cultura de masă care ia naştere prin urmare este vazută ca având un rol narcotizant, spectacolul mediatic ne condamnă la sedentarizare, duce la incapacitatea de a conduce raţionamente logice, cu alte cuvinte inerţie motorie şi mentală perpetuă.

„Evul media” sau „hibridarea culturală a omului global”, cum scria Z. Bauman (1, p. 106) reprezintă o perioadă tranzitorie, confuză şi crizistă, care datorită dezvoltării tehnologice favorizează imagocentrismul, neoanalfabetismul TV, o bombardare informaţională, ca mască a dezinformarii şi faliile culturale aferente lumii pluricivilizaţională.

O tempora, o mores! Odată cu fenomenul expansiv al globalizării şi al influenţei nefaste al non-culturii americane, media se îndeaptă într-o direcţie a realului, şocantului, trivialului, direcţie în care cultura nu îşi are locul decât în mici răbufniri de scandal în genul incidentului Marius Manole din timpul spectacolului “Romania poveştilor albastre”. Cultura ca specatcol media începe ad literam după epuizarea elementului cultural şi se concentrează pe factorul personal mai degrabă decât pe cel artistic ca să o transpuneam în termeni juridici cultura reprezintă un spectacol in contumaciam. Pentru că nu ne mai interesează în ce piesă de teatru pe Broadway sau în ce film independent bun a jucat actorul sau actrita x punctele de interes pentru media tabloidara sunt cele legate de viaţa intimă; acestea în virtutea unui cod al spectaculosului după care se ghidează jurnalistii: Only bad news is good news! Punct atins şi de scena media din Romania care argumentează că dă publicului ceea ce acesta cere şi consumă; în acest sens factorii geo-politici şi socio-economici fiind catalizatorii predispoziţiei sociologice, a curiozităţii. Nimeni nu este interesat de tinerii care au obtinut locuri fruntaşe la olimpiadele internaţionale de matematica şi fizica în schimb majoritatea vor arunca cel putin o privire la noile silicoane ale oricarei starlete din aria mondenă.

Ca alternativă ceva mai puţin fatalistă avem No news is good news, speranţa familiilor soldaţilor plecaţi în misiune, aici o interpretare valabilă în cazul relaţiei cultură-media — dacă emisiunile, recenziile sau orice element cultural lipsesc din peisajul media asta nu înseamnă că ele nu există. Un exemplu cel puţin ciudat în România, exemplu confirmat de domnul Mircea Vasilescu, în cadrul lansării în Sibiu a volumului Europa Dumitale, este acela că tocmai publicul ţintă al marilor trusturi din audovizual se reorientează spre cultură alegând în schimbul ştirilor de la ora cinci un National Geographic, Animal Planet sau Discovery Channel iar motivaţia ar fi legată încă de tranziţia post decembristă în care cenzura media, cenzura culturală şi îndoctrinarea politică cu scopul creării omul nou au lăsat un vid media satisfăcut de posturi private cu grile de program slabe şi pe post de highlight-uri culturale filme cu Jean-Claude Van Damme. După 19 ani publicul tinde spre avizare sau îşi formează măcar un ochi critic; având libertatea de alegere, doreşte profesionalism, emisiuni de calitate, divertisment de calitate iar ceea ce nu găsesc pe segmentul concurenţial de piaţă românesc suplinesc prin posturi gen CNN, BBC, sau dimpotrivă reality tv show-uri.

Pe de altă parte cultura, ştiinţa şi înţelepciunea nu au fost nicicând destinate celor mulţi. Astfel că prin eforturi susţinute scena underground a culturii veritabile oferă connaisseur-ilor experienţe unice chiar prin diverse canale media cum sunt spre exemplu ziarele, pamfletele, broşurile literare; revistele de artă sculptură, pictură, gravură, muzică.

Subcultura noua cultură?

Cultura media în opinia mea se împarte în 3 categorii majore:

  1. o primă categorie ar fi cultura „scolastică” cu rol educaţional  (aici îmi vin în minte filmele de până în ’89 regizate de Sergiu Nicolaescu sau ecranizările romanelor româneşti clasice pe care la vizionam, elevi fiind, şi pe care indiferent de preferinţe politice majoritatea populaţei le revede cu plăcere)
  2. a doua categorie este dedicată pseudoculturii ..chiar şi pop culture care prin mici referinţe culturale sau artistice atrag public, spectatori, cititori sau fac rating. Spre exemplu Evenimentul Zilei, emisiunea Dansez pentru tine (Pro TV), diferite talk show-uri, Andy Warhol, pop art
  3. ultima categorie este este cea a SubCulturii sau noua cultură.

Şi această a treia categorie nişiistă aş vrea să o dezvolt în continuare.

Subcultura reprezintă un număr de indivizi cu un set de valori, credinţe personalitate şi comportament distinct şi în cele mai multe cazuri distinctiv, diferiţi (ca vârstă, rasă, etnie, clasă socială, gen, preferinţe culturale, sexuale etc.), care se separă de cultură (ca idei, valori, tradiţii, obiceiuri, mentalitate) predominantă, regională.

Subculturile se dezvoltă în cadrul unor comunităţi şi au ca trăsături comune  necesitatea unei iniţierii, protestul, rebeliunea, nesupunerea civilă, dorinţa de originalitate, setea de cunoştere şi ambiţia de perfecţionare a unor talente sau hobby-uri. Sub culturi celebre sunt: boemii, geeks, cyberii, emo, punk, hippie, rastafari, grafferii, junglists, skinheads, skateri, vegetarieni, vegani, adepţi ai mişcării New Age subcultura hip-hop, rap care s-a mainstreamizat servind ca alternativă tâmpă dar cool, hip-la modă- muzici pop.

Dacă doriţi o analogie clasică românescă pentru o entitate disidentă din subcultura aş putea numi societatea secretă Eteria, Titu Maiorescu şi Junimea mişcarea Sămănătoristă, iniţiată Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu prin cenaclul Zburătorul, sau Constantin Noica admiratorii şi discipolii săi în perioada comunistă, sau în lume The Beatles, Legionarii, mişcarea grunge, misticii, fundamentaliştii islamici. Numele acestea au ajuns repere cultural-istorice deşi au început ca mici grupuri cu viziuni diferite, noi.

În linii generale vorbim de outkasts (marginalizaţi unii ostracizaţi alţii aflaţi in self exile) ai societăţii care sunt predispuşi unei influenţe şi unei scene culturale efervescente, atrăgătoare, care potrivit dictonul Knowledge is Power pretinde un anumit statut intelectul şi o stare de spirit deschisă critică şi reticentă în acelaşi timp. După cum se spune de la nebunie la geniu nu există decât un pas, o linie foarte subţire, F. Niezsche dovedind-o, majoritatea frustrărilor şi neadaptării se vor transpune în viitoare capodopere ale literaturii, picturii, muzicii, teatrului sau cinematografiei.

Copii care protestau azi pentru acordarea mai multor burse tinerilor cinefili pot deveni mâine viitorii Cristi Puiu sau Cristiani Mungiu ai României. Reluând ideea potrivit căreia cultura nu este a celor mulţi imi premit să il parafrazez pe Nikita Mihalkov: Pauca, sed bona! Puţine dar bune! Spune acesta militând pentru calitate în favoarea cantităţii când vine vorba de industria cinematografică.


[1] Răchieru, A.D.- „Evul Media” şi cultura media.

 

Tendinte in mass media July 21, 2009

Filed under: Stuff'n'shit — Cosmina @ 9:16 pm
Tags: , ,

Mass-media asa cum o cunoastem in prezent cu variatele canale si mijloace de diseminare a informatiilor este in fapt rezultatul evolutiei tehnice si tehnologice a omenirii astfel ca fara Johannes Gutenberg care sa inventeze tiparul, fara telefonul lui A.G. Bell, fara radio, fara imagini, sau fara Arpanet, Intel, Microsoft, mass media nu ar fi existat in forma ei actuala. Tendintele in media pot fi intuite, in acest algoritm care implica pe langa constanta timp si un factor necunoscut si imprevizibil-omul, insa nu prognozate cu exactitate nici macar pe termen mediu sau scurt.

In prezent, in era vitezei cand informatia este puterea, avem de a face cu dominatia WEB. Fara indoiala in tarile dezvoltate si nu numai observam un monopol al pietei informationale detinut de medium-ul Internet care se remarca prin viteza (in defavoarea preciziei), prin faptul ca inglobeaza toate celelalte media si ofera un grad de interactiune complex, care multumeste receptorul prin garantia feedback-ului ce ii confera voce, si il face spectator/jucator activ in arena informatiei. Internetul reprezinta simbioza dintre datele de arhiva furnizate de media scrisa, imaginile televiziunii si informatia curenta, este un non-stop informational care s-a dezvoltat si ca nou spatiu pentru advertising, in defavoarea tiparului care pierde teren si bani pe segmentele publicitare oferite in publicatiile lor. In prezent cea mai mare suma investita in publicitate se regaseste in ad-uri sau spot-uri TV insa promisiunile de trafic pe anumite site-uri depasesc rating-urile cu care se lauda cele mai urmarite canale de televiziune publice sau private. Fara indoiala este o investitie buna difuzarea reclamei tale in pauza publicitara de la Superbowl, pe o suma cu sapte zerouri insa un banner plasat pe site-ul Oscarurilor, spre exemplu, cu doua luni inaintea evenimentului si o luna dupa garanteaza pentru aceeasi suma o acoperire mondiala in primul rand si un public de ordinul miliardelor.

Directia de personalizare a informatiei de individualizare si subiectivizare a ei pentru a se conforma cerintelor individului spre deosebire de traditionalul mase anunta un compromis nepermis in jurnalismul profesionist unde orientarea se face catre stire si nu catre receptorii ei care au devenit consumatori selectivi, capitalismul compromitand integritatea reporterului asupra caruia placerea stirii s-a transformat in presiunea ei.

In anii 70 in State apare o noua forma de jurnalism „Gonzo Journalism” care ii apartine lui Hunter S. Thompson bazata pe ideea lui William Faulkner potrivit careia „fictiunea este cel mai bun fapt”. Acest tip de scriitura jurnalistica este echivalentul, in sens larg, al editorialului si demonstreaza ca jurnalismul poate (re)prezenta adevarul si fara sa fie obiectiv. Thompson fiind un actant foarte influent in jurnalismul politic, un critic acid al presedintelui Richard Nixon. Prin acest exemplu al lui Thompson vroiam sa subliniez doua aspecte legate de tendintele media. In primul rand atitudinea fata de informatiile pe care le raspandesti, deschiderea spre nou si reevaluarea jurnalismului, abordarea de noi perspective care sa nu stirbeasca stirea in sine dar sa ii confere atractivitate. Revista Rolling Stone Magazine si-a dobandit o calitate de brand cu influenta asupra mentalitatii unei generatii prin muzica si prin editorialisti ca mai sus numitul „penstolar” Thompson, ceea ce mentine tirajul ridicat si consfinteste revista ca lider de vanzari pe piata americana de profil. Jurnalismul gonzo a atras dupa sine numeroase tentative de a scrie ostentativ, diferit si reprezinta o tendinta in presa scrisa si nu numai pe care multi o imbratiseaza (ex autohton: Andrei Gheorghe in anii 90)

Era clasica a jurnalismului a apus facand loc pentru ceea ce in cativa ani ni se va parea banal. Presa scrisa nu va disparea insa se va concentra in cateva publicatii majore pentru fiecare gen de la tabloid la politic, patronate de un trust mediatic care va detine medii scrise ca dovada palpabila a evenimentelor medii radiofonice si posturi de televiziune toate dirijate virtual cu ajutorul internetului. Potrivit dictonului „Get with the times” marile agentii de presa A.P. si Reuters folosesc in premiera inovatii tehnice cum ar fi internetul mobil pentru a-si putea informa clientii cat mai eficient despre evenimente. Noul standard pentru jurnalisti este „in timp real”, News feedurile fiind materializarea acestei evolutii.

Aparut in 2005, internetul prin telefon a ajuns sa se transforme in PDA (personal digital agenda) sau Blackberry technology, altfel spus informatia accesibila oriunde si oricand.

Internetul pe langa accesibilitate si viteza permite unor non-jurnalisti sau pseudojurnalisti sa se exprime in ceea ce se numeste editorial (independent) online, blog, online diary sau cel mai comun pentru mase in forum-uri. Acestia nu sunt servanzi ai codului etic si deontologic al jurnalistului astfel ca orice de la furtul de informatie, la raspandirea de zvonuri neverificate sau opinii fanteziste si trecerea lor ca elemente factuale a suscitat multe controverse cu privire la statutul de blogger si la pozitia sa in scena media in opozitie, completare sau comentare cu jurnalistul profesionist care isi publica articolul online pentru a fi mai usor accesibil.

Daca e sa facem o previziune bazata pe ciclicitatea si repetitivitatea istoriei curiozitatea umana si nevoia sociala de informatie nu se vor diminua ceea ce inseamna ca o disparitie media si a mijoacelor ei nu se va produce, poate doar un regres calitativ care se manifesta inca de pe acum. In ceea ce priveste varietatea lor si prezenta lor pe piata concurentiala umanitatea se afla intr-o perioada „postcomunista” si paradoxal „neocapitalista” a marcilor, le incearca pe toate si alege acel medium cu care se identifica cel mai bine. Individul va alege acel medium care i se potriveste lui si stilului sau de viata. Batranii conservatori, cu mult timp la indemana vor alege presa scrisa, un adult care munceste toata ziua la birou folosind calculatorul -internetul- va dori sa se relaxeze cu un ziar sau un buletin de stiri televizat unde este pasiv prin algere proprie, desi televiziunile tind spre a deveni din ce in ce mai interactive tocmai pentru a concura cu internetul, sau tinerii care folosec intr-un timp foarte scurt toate mijloacele media combinate in internetul clasic pe PC, telefoanele mobile cu radio, mp3, mp4, acces la internet in versiune pentru mobil sau versiune originala (Iphone), jocuri interactive playstation (portable), nintendo wii etc.

Sunt optimista ca traditia si calitatea construite de titani media ca  The Times sau The BBC se vor mentine pe canalele initiale pe care au pornit si nu se vor transpune digital decat intr-o masura care sa le asigure competitivitate si pe acel segment mediatic. The BBC sunt un mogul media avand cel mai accesat site din Marea Britanie, conform statisticilor, avand 4 canale specializate (ex BBC History, BBC current affaires), posturi proprii de radio dintre care BBC1 este cel mai ascultat radio international, pe canale digitale (confirma teoria ascensunii si a declinului; radioul a reprezentat cel mai raspandit medium de comunicare in perioada interbelica), trendsetter in materie de muzica electronica showul lui Pete Tong fiind o cronica vie a evolutiei genului. Calitatea presei scrise sau a posturilor de televiziune cu adevarat dedicate sunt imposibil de ingropat de surogate no name, no fame aparute ca rezultat al boom-ului tehnologic si al accesibilitatii comunicarii de masa astfel masura in care prevaleaza comunicarea doar de dragul ei va depinde de gradul de educare al receptorilor.