CHEWINGISADDICTIVE

Reîncarnarea- exercitiu de discurs persuasiv July 21, 2009

Filed under: Hinduism — Cosmina @ 4:42 pm
Tags:

A apăra o idee sau a muri pentru o cauză în care crezi este cel mai eroic şi nobil sacrificiu de sine, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o doctrină religioasă, un concept spiritul, metafizic, cu rădăcini bine împământenite în istoria şi cultura umanităţii. De aceea, astăzi, pledez in favoarea REÎNCARNĂRII, concept spiritual occidental elitist, oriental populist.

De-a lungul timpului, inteligenţa, cultura, cosmopolitanismul au constituit ritualul de iniţiere, accesul fiind conferit de statut —ceea ce îl face încă nou şi controversat pentru mase. Este adevărat că omul se teme de necunoscut şi este conservator prin natura sa, în consecinţă orizonturile limitate ale omului de rând au condus la etichetarea doctrinelor „pagâne” ca subiecte tabu, interzise deci false.

Doresc să lamurim parametrii discursului persuasiv pe care îl susţin, de la început. Poziţia mea nu este una extremistă ci mai degrabă tolerantă, deoarece nu vreau să vă convertesc la „Reîncarnarism” (sau la vreo religie orientală, vreo grupare gnostică ori spiritistă) sau să vă pun la îndoială credinţa în Dumnezeu ori în religia voastră, vreau doar să vă fac să înţelegeţi că omul este o fiinţă spirituală cu diferite nevoi şi diferite convenţii sociale de satisfacere a acestor nevoi numite religii.

Adevărul este că religiile sunt în principiu coduri morale şi izvoare de tradiţii în gândire şi practici. In consecinţă conceptul eshatologic al reincarnîrii nu este cu nimic inferior conceptelor, teoriilor şi credintelor ortodoxe, creştine, occidentale despre moarte. Cu alte cuvinte poziţia logică de adoptat pentru creştinii practicanţi este una tolerantă, deci neutră, sau care îmbrăţişează această speranţă a continuităţii spirituale ascendente în pofida tradiţiei şi învăţăturii creştine cu care nu este de acord. Cu toate acestea religia nu ar fi religie fără controverse dogmatice şi doctrinare dacă ne gândim numai la Marea Schismă din sânul creştinismului. Dacă fraţii nu se înţeleg atunci speranţa pentru pace convieţuire şi înţelegere interetnică şi interreligioasă rămâne un mit…

Dihotomia sistemului religios occidental/oriental este primul lucru asupra căruia vreau să insist pentru ca mai apoi să intrăm cu acest concept în spiritualitatea Est Europeană. Ramura ortodoxă, moştenitoarea Constantinopolului, pastrătoarea tradiţiei latine, nu este altceva decât un blender, mixează concepte, tradiţii, doctrine esoterice în cel mai nou cocktail de eclectism de tip New Age.

Ce este reîncarnarea? A trece din carne în carne, a te încarna pentru a doua oară, a treia şi tot aşa. Reîncarnarea presupune mutaţia trupului, sau mutaţia/mutarea sufletului din cămin în cămin. Se crede în principiu într-un suflet sau spirit nematerial care trece prin mai multe lăcaşuri temporare, corpuri gazdă, în scopul de a creşte spiritual. Doctrina este întalnită în Hinduism, Buddhism, Taoism, Sickhism, Jainism, -în ultimele două cu inclinaţii naturale şi credinţe în imanenţa divină este întalnită şi transcendenţa speciilor în reîncarnare până la plante, pietre sau obiecte aparent neînsufleţite. Desigur sub o formă sau alta, acceptata sau nu, aprobată sau contestată în textele sfinte, doctrina este problematizată şi în religiile occidentale Crestinism, Iudaism, Islamism. Koranul susţine reîncarnarea potrivit acestui citat: “God generates beings, and sends them back over and over again, till they return to Him.”” Dumnezeu generează fiinţe şi le trimite înapoi o dată şi încă odată, până se întorc la El”.

În Creştinism problema reîncarnării este una delicată, vehement contestată de clerici dar care se bazează pe mărtuii potrivit cărora în creştinismul timpuriu se predica despre reîncanrare. Dovada biblică, care să le susţină crezul, pe care o evocă preoţii când sunt întrebaţi în legătură cu acest subiect este din evanghelia după Luca cap 16: vs 20 -31 adică pilda săracului Lazăr şi a bogatului care după moarte îl roagă pe Avraam să îi permită să se întoarcă pe pământ pentru a le predica oamenilor despre Puterea lui Dumnezeu şi a-şi împiedica familia să ajungă în Iad. Răspunsul lui Avraam a fost unul categoric.” Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi”. Al doilea argument al lor se referă la tehnica înşelăciunii răului care doreşte să păcălească umanitatea convingându-i ori inducându-le faptul că că Dumezeu nu există. În al treilea rând o să vi se spună că oricâte vieţi ai avea nu poţi atinge perfecţiune divină, singura cale spre mântuire fiind absolvirea de păcate obţinută prin jertfa Domnului Iisus Hristos pe cruce. Dar însuşi textul sfânt conţine versete care pot fi interpretate ca aluzive la conceptul de reîncarnare. Matei 11:10-14: „10. Că el este acela despre care s-a scris: “Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta”. 11. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. 13. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. 14. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. „ sau Matei 17: 10-13: „10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. 12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. 13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” Sau Ioan 1:21 „Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu.” Evreii îl întreabă pe Ioan Botezătorul dacă este cu adevărat Proorocul Ilie, ceea ce ar însemna metamorfoză fizică sau schimbarea casei sufletului proorocului Ilie şi sugerează credinţa lor în reîncarnare, dar Ioan Botezătorul răspunde că nu, replicând că Iisus a vorbit la sensul figurat. Trebuie menţionat şi faptul că Ilie nu a murit ci a fost ridicat la cer într-un car de foc şi va fi trimis ca înainte mergator celei de-a doua veniri a lui Hristos. În orice caz este dificil de împăcat ideea reîncarnării cu doctrina fundamentală creştină a reînvierii trupului, deşi acest lucru a fost încercat de mai multe ori. Rudolf Steiner, spre exemplu, fondatorul mişcării gnostice antroposofice a încoroporat reîncarnarea în credinţa creştină teoretizând-o în lucrarea sa „Teze Antroposofice”.

Marile Civilizatii au avut şi ele păreri împărţite, susţinerea reîncanării ajungând în antichitate până pe ţărmurile Asiei Mici şi în conştiinţa culturii şi filosofiei din Grecia Antică dar lovindu-se de bariera romană eclectică a cărei direcţii spirituale se contura inedit. Mai la vest aflăm că şi celţii credeau în reîncarnare din relatările lui Caesar în De Bello Gallico: “The Celts were fearless warriors because “they wish to inculcate this as one of their leading tenets, that souls do not become extinct, but pass after death from one body to another…” Celţii erau războinici neînfricaţi pentru că doresc să-şi inculce ca unul din crezurile majore faptul că sufletele nu devin extincte după moarte ci trec dintr-un corp într-altul.

Apoi în Evul Mediu dictatura catolică asupra spiritului a pus conceptele orientale într-un con umbră, într-o lumină nefavorabilă, într-un sertar marcat erezii, culminând cu inchiziţia şi terminandu-se odată cu iluminismul. Voltaire era de parere că: „ Nu este cu nimic mai surprinzător să te naşti a doua oară decât prima. Totul în natură este înviere.” Defintiv se incheie odată cu revolutia franceză şi industrializarea când se remarcă mai ales în Statele Unite dar şi în Europa Centrală o afluenţă de noi culte şi scecte ce promovau elemente ale spiritualitaţii asiatice ca Reîncarnarea, considerate nealterate, pure şi adevărate. (Printre aceste culte şi secte se numără şi Antroposofia, Teosofia- Mişcările Gnostice marcante, Scientologia etc.)

Imi fac mea culpa pentru bucăţica de istorie plictisitoare dar ştiţi cum se spune „Nu există mărturie ca cea a istoriei” care dovedeşte încă o dată cât de false sunt aşa numitele conflicte conceptuale care un secol sunt unanim acceptate şi urmatorul aduc cu sine evenimente tragice ca persecutarea creştinilor, inchizitia, procesul vrăjitoarelor din Salem, ori masacrul din Jonestown sau chiar Comunismul.

Am să îmi asum şi rolul de avocat al diavolului şi am să problematizez puţin cât de plauzibilă este ideea reîncanării dacă ne gândim că mai toţi cred că în viaţa anterioară au fost Cleopatra sau Alexandru cel Mare deşi statistic este imposibil pentru că populaţia pământului s-a dublat, numai în ultimii 50 de ani, astfel încât dacă crezi în concepte ca Eul sau sufletul etern, nu ai avea decât 50% şanse ca sufletul tău să fie mai batrân de 50 de ani şi doar una în 6 ca el să fie peste 150. Ce vreau să spun cu asta nu este că nu aş crede teoretic vorbind în reîncarnare, că aceasta nu ar exista sau că majoritatea dintre noi suntem suflete tinere, pentru prima dată oameni, încarnaţi, ci că reîncarnarea nu este în viziunea mea decât expresia poetică a ceea ce reprezintă memoria colectivă. Un biochimist renumit spunea că atunci când un membru al speciei umane se naşte acesta are un miliard de ani de memorie colectivă din care se harăneste, din care îşi trage instinctele, absoarbe sentimente, nevoi, dorinte. Lumea e interconectată prin telepatie la un nivel al supraconştiinţei. Asta ar explica descoperirile fabuloase, aparent spontane care se petrec concomitent în diferite părţi ale lumii. Un cercetător care lucrează la calculator descoperă un lucru şi aproape simultan alte persoane au aceaşi revelaţie. Un astfel de studiu a fost făcut deja. Un grup de persoane a fost izolat iar abilităţile lor de a desluşi integrame au fost monitorizate în relaţie cu populaţia generală. În secret le-a fost dată integrama de ziua trecută, una deja rezolvată de mii de persoane, iar ca rezulatat procentul de rezolvare a crescut cu 20%. Astfel odată ce răspunsul sau întrebarea a fost lansată oamenii o pot percepe, se pot conecta conştient sau inconştient la ea. Experienţele sunt împărtăşite în mod telepatic. (argument adaptat după scriptul şi conceptul original Waking Life, regizor Linklater Richard, un film excelent pe care îl recomand )

Pe de altă parte ceea ce această perspectivă arată nu este altceva decât faptul că de la geneză încoace „Nihil novi sub sole”, pentru că numai cei etichetaţi ca nebuni mai pot gândi în afara convenţiilor sociale, ei sunt singurii pentru care această temă controversată nu ar pune nici un fel problemă în privinţa alegerii unei tabere. Profitând de libertatea de cult din zilele noastre votez pentru ca fiecare dintre noi să îşi contureze spiritualitatea nu bazându-se pe tradiţii învechite care nu îl interesează şi nu îl pasionează pe omul secolului XXI sau pe viitorul PR-ist, în cazul nostru, ci pe individualitatea proprie.

Ceea ce ţi se potriveşte este întotdeauna cea mai bună alegere pentru tine. Trebuie să credem, în ceea ce credem pentru că integritatea şi demnitatea umană nu ţin cont de moarte sau morţi ci de actul prezent.

Argumentul cel mai puternic în favoarea religiilor care îmbraţişează această doctrină este psihologic şi legat strict de perspectivă. Reîncarnarea nu reprezintă altceva decât o cale spre mântuire, spre adevăr, care psihologic vorbind, şi făcând referire strict la religiile orientale tradiţionale, care nu au distorsionat semnificaţia doctrinei, reprezintă o alternativă pozitivă pentru practicant de a-şi atinge scopul spiritual faţă de calea eshatologică prăpăstioasă şi negativă care le este inculcată creştinilor şi pe care aceştia o poartă în subconştient, determinând un număr ridicat de fenomene psihiatrice, psihoz,e tendinţe schizofrenice şi cel mai frecvent paranoia toate generate de frică.

Reîncarnarea oferă o a doua şansă, aceasta este percepută ca promisiunea recompensei în timp ce creştinismul prin sistemul moarte, judecată privată, judecată de apoi, e văzută ca ameninţarea pedepsei eterne. Dacă un creştin ortodox aplică reîncarnarea propriului sistem de valori şi ajunge la un compromis care mi se pare că impacă filosofia orientală cu rigoarea canonică occidentală atunci sunt într-u totul de accord cu Lev Tolstoi care spune:

“As we live through thousands of dreams in our present life, so is our present life only one of many thousands of such lives which we enter from the other more real life and then return after death. Our life is but one of the dreams of that more real life, and so it is endlessly, until the very last one, the very real the life of God.” —Count Leo Tolstoy

„Cum trăim prin mii de vise în viaţa noastră prezentă, tot aşa şi viaţa noastră prezentă este doar una din miile de astfel de vieţi, în care pătrundem din cealaltă viaţă mai reală şi la care ne întoarcem apoi după moarte. Viaţa noastră este doar unul dintre visele vieţii mai reale şi tot aşa până la ultima, cea foarte reală, viaţa lui Dumnezeu.”

Suntem de acord sau nu cu ea, reîncarnarea este un concept eshatologic fundamental. Eu sunt de părere că trebuie măcar cunoscut ca şi concept şi tolerat ca făcând parte din crezul a milioane de oameni. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi dacă o acceptăm sau nu în sistemul nostru de valori. Asta depinde de mai mulţi factori din mediul social pe care nu ştiu în ce măsură îi controlăm, însă dacă această cuvântare este în mâinile noastre şi putem să o modelăm cu ştiinţă vreau să vă enumăr un grup mic de oameni care au clădit prezentul cultural în care trăm şi care se numără toţi printre susţinătorii reîncarnării: Aristotel, Platon, Plutarh, Pythagoras, Socrate, Ciciero, Ovidius, Virgil, Sfantul Augustin, Cavalerii Templieri, membrii Francmasoneriei, Giordano Bruno, Dante, Leonardo da Vinci, Willian Shakespeare, Benjamin Franklin, Goethe, Kant, Voltaire, Edgar Allan Poe, Balzac, Dickens, Dostoievski, Victor Hugo, James Joyce, Ruyard Kipling, Gustav Mahler, Gerard de Nerval, Lev Tolstoi, Wagner, G. B Shaw, Dalai Lama, Ghandi, Shirley Mclaine, Thomas Edison, Carl Gustav Jung şi lista poate continua.

Pentru mine personal cea mai mare controversă o reprezintă masele şi prefer să cred elita, să îmi ghidez viaţa după ce spun ei şi nu după populisme pro reîncarnare ca de exemplu Pisica are 9 vieţi ş.a, care totuşi dovedesc la nivelul transcendenţei culturale de bază prezenţa acestei preocupări ideatice printre gândurile strămoşilor noştri. În consecinţă vă sugerez să vă gândiţi bine cărei tabere doriţi să vă alaturaţi înainte să îmi adresaţi întrebări, dar întotdeauna să faceţi asta în cunoştiinţă de cauză. Nu vă oblig să credeţi în reîncarnare dar sper că v-am oferit sufuciente argumente care să vă convingă să o faceţi.

Acestea fiind spuse ne vedem într-o viată viitoare!

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s