Everyone has their own metaphor for life
Viața e ca raftingul. Fiecare dintre noi coborâm pe cursul superior al aceluiași râu învolburat, însemnat de trecerea fiecărei picături de apă, dar coborârea ta fie că e într-un ”twig raft” sau într-un ”state of the art pneumatic raft”- deși unică, diferită de oricare altă coborâre – are loc, în esență, pe același curs. Măsura fiecărei coborâri este dată de abordarea ei, care poate asigura un parcurs lin pentru unii și zdruncinat pentru alții, pe ape la fel de învolburate, în funcție de anotimp.
The scenic route that led me to TedxSibiu
Mi-a plăcut în facultate. Mi-au plăcut cursurile, seminariile și libertatea vieții de student. În primii ani m-am dedicat pasiunii pentru filosofie și istoria religiilor, gândindu-mă că o să am timp suficient să îmi aleg ”majorul” mai târziu și că e important să fac ceea îmi place. În vreme ce colegii mei se chinuiau să învețe Quarkxpress, eu căutam lucrările originale din notele de subsol ale tezei de doctorat a lui Eliade și visam cu ochii deschiși la Orient. Pentru proiectul de la ”Introducere în mass media și fenomenul religios contemporan” am petrecut seri de-a rândul la biserica mormonă din Sibiu, am stat de vorbă cu membri MISA, am participat la seminarii despre Rudolf Steiner și metoda didactică propusă de el, am cercetat în detaliu masacrul din Jonestown, ș.a. Trebuie să recunosc că, pe lângă câteva ”fun” facts, care în cel mai bun caz vor servi ca trivia tie breakers, acesta a fost momentul în care am învățat să fiu cu adevărat tolerantă, să ascult și să respect credințele celor din jur, chiar dacă sunt antagonice credințelor mele.
În anul trei de facultate am fost pusă în fața unei alegeri dificile: tema lucrării de licență. În realitate aveam de ales între a deveni un ”senior” pragmatic sau a visa în continuare. Am ales să mă joc de-a PR-ul unei întregi religii. Cobaiul meu a fost Hinduismul. În timp ce mă documentam despre hinduism și imaginea lui în lume m-am îndrăgostit de online și mi-am dat seama că nu vreau să fiu ăla care înghite praful horei ce se joacă pe pământul bătucit al șezătorii de când lumea ci ăla care trăiește în pas cu vremea. Online am descoperit o comunitate de profesioniști dispuși să împărtășească ideile, opiniile și experiențele lor. În 2009, grație twitter, am aflat de FORA.tv și TED.com
Am petrecut ore în șir uitându-mă la ted talks. The fringe benefits of failure e speech-ul meu preferat. Când am aflat că se organizează un eveniment Tedx în Sibiu m-am bucurat mult.
Inspiration comes in all shapes and sizes
Mărturisesc că nu aveam așteptări mari de la TedxSibiu pentru că toate evenimentele la care am participat anul acesta mi-au demonstrat că, încă, nu am găsit acei speakeri capabili să inspire un întreg auditoriu prin discurs sau exemplu de viață. Nici măcar puținii evangheliști cu centură neagră în public speaking nu au acel ”spark” oratoric pe care îl întâlnim la mari vorbitori ca Martin Luther King Jr., L. Ron Hubbard, Steve Jobs sau J.K. Rowling. Dar, pentru că întotdeauna există un dar, la TedxSibiu am avut plăcerea de a mă întâlni cu doamna Neamțu, fosta mea profesoară de matematică din școala generală și una dintre primele modele din viața mea. Doamna Neamțu nu a fost diriginta noastră. Cu toate acestea clasa noastră o iubea, admira și respecta. Îmi amintesc că preda matematica cu pasiune, ne spunea povești aritmetice pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm logica, folosea analogii din viața reală pentru a insufla viață formelor geometrice și ne încuraja, în loc să ne certe, atunci când rezultatul corect al ecuației dădea bir cu fugiții sau refuza să se afișeze pe tabla mâzgălită cu raționamentul bun și calculele greșite. Eu personal nu m-am împăcat bine cu matematica, cu toate că sunt conștientă de importanța ei în dezvoltarea intelectuală și spirituală a unei persoane. Asta nu înseamnă cu nu m-am străduit, mereu, pentru a nu dezamăgi încrederea investită în mine, încredere pe care doamna Neamțu o avea în fiecare elev în parte.
În spiritul acesta, aparent întâmplător, în urma unei întrebări spontane -Îți place să citești?- venită de la persoana care ocupa scaunul din extrema dreaptă de pe rândul al treilea al sălii de conferință a hotelului Ibis din Sibiu, unde s-a desfășurat prima ediție Tedx, doamna Neamțu a reușit să mă inspire împrumutându-mi cartea Lucruri mărunte, rezultate mărețe a lui Roger Fritz[2]. Nu lectura în sine m-a inspirat sau motivat deoarece cunoșteam deja majoritatea citatelor motivaționale, iar poveștile din spatele lor au fost prea scurte și lipsite de profunzimea și bogăția backgroundului construit prin detalii de context pentru a constitui o lectură bună. Dacă e să fim franci până la capăt „If you’ve read one motivational book, you’ve read them all”. M-a impresionat gestul.
”Viața nu este o serie de reacții entuziaste la evenimente majore sau circumstanțe traumatizante. Este o serie nesfârșită de lucruri minore care determină în ultimă instanță ceea ce știm, intuiția, fericirea și soarta noastră”[1], iar inspirația e ca norocul, poposește la hanul tău atunci când te aștepți mai puțin și dacă nu o tragi de mânecă să te plătească în avans, pleacă fără să achite nota.
Deci, la TedxSibiu am fost inspirată de cineva din public, mai precis de mama curatorului proiectului, Ovidiu Neamțu. Acest fapt mă bucură cu atât mai mult cu cât a fost el cel care a luat licența TED pentru Sibiu. Doamna Neamțu a ieșit la pensie acum trei ani și mi-a mărturisit că acum descoperă o nouă lume. Printre altele ne-a spus cu o convingere, întărită de experiența unei vieți trăite educând și inspirând multe generații de elevi, că orice (nou) început merită o șansă, că așteptările mari ne ajută să creștem, că aveam 8 ore din 24 pentru sufletul nostru și că la sfârșitul zilei felul cum le întrebuințăm face toată diferența.
My point
Primul Tedx din Sibiu a fost o experiență minunată pentru mine. Sunt recunoscătoare pentru zile cum a fost cea de vineri și pentru evenimente ca TedxSibiu. Ele te ajută să vezi viața într-o nouă lumină, să pui lucrurile în perspectivă, să cunoști oameni și povești extraordinare cum a fost cea a primarului dintr-o localitate indiană care a supraviețuit 15 ani într-o închisoare orizontală asemănătoare unui coșciug, pe care ne-a spus-o Constantin Chiriac.
[1] Fritz, Roger, Lucruri mărunte, rezultate mărețe, Editura Amaltea, București, 2006