CHEWINGISADDICTIVE

C to the E to the O, no! April 7, 2012

Filed under: lo-ol — Cosmina @ 1:15 am

If I ever see another CEO of his own personal blog I’ll go: Hey douche- my common courtesy preventing me from actually using the aforementioned noun, and/or forcing me to replace it with sed individual’s name – If you work alone or for yourself, you ain’t but the boss of your multiple personalities and consensually in grownupville we call you self-employed or, best case scenario, a consultant.

Don’t get me wrong, I love making up fancy names for jobs that people have been doing forever, just to make them sound more pretentious and interesting than their yawning routine could ever aspire to, but instead of reinventing the wheel, Einstein, I think your time would be better spent actually inventing new jobs to coin names for.

Here’s how I see this whole “What to call yourself if you are in charge of a small business?” debacle.

First of all call yourself an Entrepreneur – that seems to be a trendy way to refer to oneself lately. Then take into consideration you’re just starting out and no one will take you seriously if you and your buddy, playing business owners, are both managing partners of… each other.

Keep it simple, keep it cool, keep it oldskool! :)

Less than 1 employee – Trade name is the fairest way to go: designer, dentist, or dancer.

1>5 If you have between one and five employees I’d go with a ONE word title, something simple, like BOSS, CHIEF.

5>10 Growing your team lessens your Jack of all Trades position, so I fancy a person with time to ponder upon business development, while still being a ONE word title, could call themselves MANAGER, DIRECTOR. If need be you can follow up with name and/or business profile on business cards and in introductions.

10>50 When you hit those double digits employee wise you earn yourself another word added to the title.

50>100 Three letter titles such as Head of Whatever are admitted into the equation.

More than 100 under your belt give you the freedom to use however many words you choose to describe your position and use the ACRONYMS I so dread.

Now, just to leave you with something to chew on, as far as I’m concerned truly powerful people only need on word associated with their name: PARTNER, PRESIDENT, PRINCE, KING.

 

Chatty Chatty Tweet Tweet October 14, 2010

Filed under: Digital Debbie,PR Pill,Social Seamstress — Cosmina @ 7:59 pm
Tags: , , ,

În ultimul timp am observat o sedimentare a unor practici de comunicare şi networking foarte interesante pe twitter. Se numesc generic chaturi. Au toate caracteristicile bine cunoscute ale chatului „tradiţional”, adaptate reţelei de microblogging.

Cum se formează?

De regulă, acestea sunt iniţiate de un moderator, care folosindu-se de un „chat room” unde accesul se face pe bază de #hashtag propune fie teme de discuţie, fie lansează întrebări la care sunt invitaţi să răspundă participanţii ori aduce profesionişti din branşă faţă în faţă cu întrebările twiteriştilor.

Cine poate participa?

Chaturile se organizează periodic şi, de regulă, acestea sunt deschise tuturor celor interesaţi de temele dezbătute. Participarea e de două feluri: activă sau pasivă. Pentru te implica activ în conversaţie trebuie să dai tweeturi, menţiuni şi reply-uri din contul tău folosind hashtagul chatului, preferabil  în intervalul de timp în care acesta este în mod oficial activ. Participanţii pasivi sunt cei care aleg să urmărească streamul sau să citească transcrierea conversaţiei, publicată de majoritatea chaturilor, post sesiune.

Chaturi utile

Din punctul meu de vedere, două dintre chaturile cele mai folositoare tinerilor pasionaţi de comunicare sunt #prstudchat şi  #commschat.

Ar fi interesant să deschidem un astfel de chat periodic, pe teme de comunicare, în română? Ce spuneţi?


 

Could facebook be any more highschool? October 7, 2010

Filed under: Facebook Frenzy — Cosmina @ 4:19 pm

Yesterday facebook launched a new version of groups meant to replace lists and to start cliques.

Cliques are exclusive bunches, bound together by friendship and common interests, to put it simply. In social network theory, as well as in graph theory, a clique is a subset of individuals in which every person is connected to every other person.

Facebook lets you create virtual cliques and include your friends in different categories. They made it optimal for small groups, bound by blood or common interests aka cliques. Cliques are a natural progression for facebook, who’s now servicing 500 million. The facebook team ingeniously identified a real social need and catered to it simply and efficiently, if you ask me. In the process they might just have given Google and Yahoo groups a solid run for their money.

This is how the new facebook works:

Get cliquen’  http://www.facebook.com/groups/

P.S. I’ve been curious to test it out so I started a group called equals three, where all my troll friends and I can use classic RWJ puns & jokes without annoying or offending others. If you want in let me know.

 

This month’s present to the people October 5, 2010

Filed under: Factoid Freak — Cosmina @ 6:37 pm
Tags: , , , , ,

5 Weekends

You might have seen this circulating on twitter

This October Has 5 Fridays, Saturdays, & Sundays, but That Happens Way More Often Than “Once Every 823 Years”

Read the full explanation on Geekosystem

 

Revision3 October 5, 2010

Unul dintre canale care mă atrag din ce în ce mai mult în ultima perioadă este, Revision3, un post de televiziune online fondat de Kevin Rose, Jay Adelson, Dan Huard, Ron Gorodetzky, David Prager şi condus de către Jim Louderback.

O „Mecca” de infotainment pentru cei pasionaţi de tehnologie şi internet, Revision3 este postul noii generaţii, incompatibilă cu formatele standard de emisiuni ori clişeele mediatice. Este postul de televiziune al căror seriale audio şi/sau video (by popular demand&device) se numesc podcasturi şi nu durează mai mult decât îţi trebuie să îţi mănânci cerealele dimineaţa. E postul unde poţi să vezi emisiunea preferată oricând ai chef, fără să ai nevoie de tivo. E postul unde se simte că libertatea de exprimare nu e îngrădită şi că oamenilor care stau în faţa ta le place ceea ce fac şi sunt pasionaţi de ceea ce spun. E postul unde se vorbeşte pe limba tinerilor internauţi despre subiectele care îi interesează cu adevărat fie că e vorba de aplicaţii noi pentru smartphone-uri, recenzii de jocuri, filme şi seriale, trenduri pe internet ori noi surse de divertisment şi umor. În jurul acestui canal s-a creat o comunitate loială, activă şi puternică, încropită de pasiunea pentru inovaţie şi internet a milioane de oameni din întreaga lume.

Printre cele mai populare seriale Revision3 se numără:

The Totally Rad Show

Din 20 Septembrie the Totally Rad Show e doza zilnică de cool. Trei tineri (Alex Albrecht, Jeff Cannata şi Dan Trachtenberg) vorbesc relaxat, vreme de aproximativ zece minute, despre trenduri şi teme de interes pentru publicul lor, de la jocuri la recenzii de film. De cele mai multe ori cu umor, cu argumente pro şi contra, bineînţeles într-un stil familiar,  specific unui grup de prieteni informaţi, opinaţi şi haioşi.  Show-ul are deja peste trei ani de când e difuzat cu regularitate.

Diggnation

Poate cel mai popular video podacast difuzat pe Revision3, Diggnation e moderat de către Kevin Rose şi Alex Albrecht, blonda din trio-ul The Totally Rad Show. Practic în acest serial sunt discutate principalele subiecte de pe Digg.com.

AppJudgement

Acest video podacast este o sursă utilă de recenzii pentru aplicaţii şi update-uri de iPhone, iPad,  Android, Blackberry sau Ovi. Showul are aproximativ 10 minute. Prezintă informaţii dintre cele mai diversificate.

ROFL

Pentru fanii stand-up comedy recomand ROFL, un podcast care vă va face să lol out loud. :P

Apropo de proiecte video periodice, la un moment dat, pe la sfârşitul anului trecut, dacă nu mă înşel, Cristian Manafu a lansat, în .ro, un show online, The Web Show, serial pe care îl urmăream cu mare interes. Episodul în care Mihnea Miculescu a făcut recenzia, foarte reuşită, la Google Nexus One şi cel în care a fost difuzat un interviu cu Chris Brogan mi s-au părut chiar promiţătoare.

Un alt proiect care s-ar fi integrat în „grila de programe” al unui Revision3 românesc aparţine bloggerilor Adrian Ciubotaru şi Alexandru Negrea şi se numeşte Pe stradă.

În prezent, printre cele mai apreciate seriale web de la noi se numără Cook’n’Rolla, un proiect al lui Adi Hădean în colaborare cu Trilulilu şi Viaţa în 3, proiect Romtelecom, difuzat tot pe Trilulilu. Dacă vă mai amintiţi Sergiu Biriş chiar vorbea în primăvară la OBF Cluj despre importanţa fenomenului video în 2010 şi din câte văd aplică cu succes ceea ce predică.

 

After hours athlete September 20, 2010

Filed under: Advertising Addict — Cosmina @ 11:01 am
Tags: , , , , ,

Backspin on a work table, under a bad light. A kiss of the eight ball, a bank on the six.

Double bowl on a single throw, three pints in. Picking up a spare on the final frame. Singing on key, off key and losing keys.

Steady hands, blurry eyes.

Bars, billiards, basements, bacon sandwiches with extra hot sauce.

Surviving buzz kills, third wheels, cock blocks and cabs in the rain.

Finish lines drawn by dawn.

These are the providence of the after hours athletes.

When last call calls, don’t answer…

The night too is for sport, and they are the champions- PUMA :)

I first thought he’s saying “calves in the ring” but upon listening to it a few more times, it actually sounds more like  “cabs in the rain”. It makes more sense too.

 

How, where and what PR blogs I read August 21, 2010

Filed under: How I do — Cosmina @ 1:02 am

Because there most definitely are too many communication, marketing and PR blogs and we’ve indubitably got too little time to read them all, I want to learn how to be as efficient and as in the loop as possible, so I’m going to share a little part of my daily routine with you in order to get some advice on how to improve it or just find out how professionals do it.

Here’s how I skim through what I’m interested in every morning:

B.C.( before coffee :P) I check my email to get the 411 on the day’s events via websites, newsletters & notifications I subscribe to. I limit those to a need to know basis and breaking news alerts.

1. I trust Google Reader to keep track of Romanian blogs that interest me. I used to read it every day, now I cut back to scanning it  every other day.

2.  next up on the check list is eyeballing Alltop’s PR feed

3.  and on weekends, when I have more than half an hour to linger, I usually treat myself to a couple of AdAge’s Power150 blogs

I have to come clean about something though, I learn most of my news and get referred to new blogs, throughout the day, from social networking platforms Twitter and Facebook.

 

Why do media companies need to market their radio stations, magazines, news papers and TV channels? February 18, 2010

Filed under: STUFF — Cosmina @ 6:47 pm
Tags: , , , ,

Poorly crafted question and redundant at that but I promised to help my bro out with an assignment and this is my two cents in the matter:

Mass media needs marketing because of freedom (of choice), democracy, capitalism, free market space, competition, cable and networks, the fall of broadcasting and unilateral dissemination of information (news, entertainment), stocks, the internet, social media, because consumers are informed, savvy but most importantly because the world is an abounding supply market of all that is known to man whereas the individual’s time is limited and his summed up demands niche oriented so the main reason mass media needs marketing in it’s foundation is simply to adapt and fit in the social mechanism it’s supposed to.

Understanding and satisfying needs, wants and desires translates into revenue. Companies that are in the broadcasting business are not exempt from the unspoken rules of the market and from competition but are equally driven by the urge for profit; therefore in order to succeed they need to abide by the classic patterns of business research, development, communication, promotion and publicity, all of which are integrating parts of the basic marketing mix although most of them have upgraded from the Acta diurna (Acta publica or Actapopuli, the first known news paper, written on a tablet, which reported on matters of public interest in ancient Rome (Dictionary of Media and Communications Marcel Danesi) to full service, custom solutions conglomerate departments or agencies meant to propel and help position any mass media either in the mainstream or at the top of it’s desired niche.

In marketing traditional mass-media channels the focus is split up between content development, that attracts ratings, sales, fan bases, which targets the masses or different niches, depending on the type of the channel, whilst utilizing advertising, ratings, sales, and popularity to promote the actual service that generates the most income, ATL (above the line) advertising, meaning the opportunity for other businesses to promote their products and services to your audiences through your channels.

Usually the different channels be it TV, radio or print are nowadays grouped up under a brand name media corporation, such as BBC or Time- Warner, Viacom, Realitatea-Catavencu (in Romania) which allows them inbreeding and inner cross promotion. TV shows, for instance, pertaining to a sister channel within the same media conglomerate can receive a raving review in one of the affiliate magazines or papers which clearly takes away the impartial, unbiased credibility characteristics the media should abide by in exchange for a bigger hype that ultimately translates into sales. This means the giants dictate what is news, what is cool and popular; they set trends and start movements based on their interests. This is where marketing kicks in and determines what the optimum way to profit from such endeavors is.

Actually mass media marketing might just be the most complex process man has ever invented in order to sell something. At first any media channel be it radio, TV or print starts out marketing itself and creating a brand through the and because of business 101. Next up they have to develop a B2B (business to business) marketing strategy and plan out pitches to get companies to invest in them trust, money and ROI (Return on investment) expectations. This needs careful sorting out because you target audiences then companies that target your audiences, so you must be forthright and practice what you preach to both sides in order to facilitate the flow of information from one end to the other and back, of course, interactivity and feedback loops being the only way of showing transparency.

After you’ve managed secure positioning in one sector of the market you have to continuously raise the bar in order to avoid being surpassed by the competition in which case you lose both audiences and businesses that are going to migrate to another channel who can fulfil their advertising and publicity needs better. Even if you still see most FMCG (Fast Moving Consumer Goods) like detergent or toothpaste and so on being advertised on almost all media outlets possible product marketing and placement is starting to become very consumer savvy and aim for individuals not masses so they are picking up on the luxury brands targeting system and targeting influencers, leaders of opinion and choosing what brands they associate with and what spokespersons and delivery mediums they use to convey their message and build their corporate and product or service identity on.

There is an information war going on in the twentieth century and the general tendency is directing towards user generated content, which is individual news broadcasting as opposed to official media disseminated content. This is a result, in my opinion, of overexposure, of marketing overdose for the traditional media channels who are trying to compete with the internet, for instance Craigslist has offset the demand for listings in the newspaper as well as online content streaming opportunities have affected ratings and upset the evaluation techniques used up until now to measure success.  Marketing for mass media has evolved into an industry specialized in creating and generating news about or related to media channels especially through cross promotion and new media promotion all for the coveted and privileged position of market leader.

I hate to have to resort to clichés but I believe Knowledge is Power just might be this century’s leitmotif because as far down the professional media ladder as you can go people trade money and time for information they want and the most illustrative example of that are Tabloids which broke just about every deontological rule in the book with their nevertheless brilliantly primitive, capitalist marketing technique of creating hype, then exploiting it and delivering it gradually but consistently enough that it becomes habitual.

In light of these facts I believe marketing is at the core of traditional media both internally as an integrating part of the mechanism itself and externally through corporate identity and endorsements of programming and advertising nature alike. Therefore the issue becomes not why traditional media needs to market its channels but whether it could ever do without?

 

Branding shames marketing, advertising & PR November 2, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 4:33 am
Tags: , , ,

B’s got game :)))
LOL

 

Campania mea de advertising preferată August 24, 2009

Filed under: Advertising Addict — Cosmina @ 6:13 pm
Tags: , , , ,

Nu este neapărat caracterizată de cuvântul bună, pentru că nu a ajuns în topul preferinţelor mele pe considerente de performanţă pe care numai evaluatorii campaniei le cunosc îndeajuns pentru a se putea pronunţa adăugând adjective relevante, ci mai degrabă de un degustibus et coloribus non disputandum cât se poate de mioritic. Mi s-a băgat sub piele datorită feelingului şi pentru că reuşeşte să vorbească pe limba piticilor mei din creier. Campania este aleasă vrând nevrând din fotoliul de consumator şi nu de insider. Nu ştiu dacă este de preferat să fie o campanie autohtonă dar mă gândesc că din moment ce nu e specificat decizia rămâne la latitudinea gusturilor mele care declară câştigătoare campania pentru Levi’s 501 LIVE UNBUTTONED.

  • Îmi place pentru că e servită la pachet. Produsul este cunoscut în consecinţă aşteptările sunt mari. Vizual propune spoturi şi printuri de calitate(a banilor investiţi în ele). Make or break-ul campaniei e dat de înveliş, de rama campaniei integrate. Deşi investiţia este mare rezultatele imagologice sunt pe(ste) măsură iar lucrul acesta se traduce cu siguranţă în vânzări dar şi în lărgirea rangeului publicului ţintă, campania atrăgând nişe semnificative.
  • Cred că deşi Levi’s este unul dintre brandurile cu tradiţie avea nevoie de un lifting dat de agenţia Bartle Bogle Hegarty în ultimele două decenii. Îmi place campania care lansează colecţia 2007 Dangerous Liasons pentru că spotul publicitar în sine mi se pare un short genial din toate punctele de vedere dar totuşi îl văd ca pe un preambul, un fel de backgrounder vizual, pentru lansarea campaniei de comunicare integrată în 2008 sub sloganul Live Unbuttoned.
  • Îmi place numele campaniei, conotaţiile numelui în raport cu brandul, produsul şi publicul, calitatea sa de slogo.
  • Îmi plac atitudinea şi declaraţiile membrilor organizaţiei: „For Levi’s 501, the company is “tailoring content to (a range of) consumers” spune Robert Cameron, VP Marketing, pentru Levi Strauss San Francisco într-un articol de Stuart Elliott pentru New York Times, 15 sept 2008.
  • Îmi place că au folosit cu succes virale pre launch marca Cutwater (Jeans Jump, Hollywood Jungle, Moon Walker) pentru a creşte excitmentul şi gradul de conştientizare cu privire la lansarea oficială a campaniei.
  • Îmi place idea de seriale de spoturi, îmi place cum fiecare episod se adresează unui public bine conturat, actorii fiind reprezentanţii acestui public, cu care consumatorii se pot identifica, puşi în situaţii de viaţă reale, puţin stereotipizate şi idealizate, că deh vinzi o poveste, o emoţie, în care cu siguranţă se regăsesc în procente substanţiale consumatorii, chestie pe care personal o văd ca pe un achievement la care aspiră multe spoturi. Spotul care îmi place cel mai puţin este Unbreakable pentru că se vrea a fi abstract, artistic şi e orarecum elementul disonant al seriei. Se foloseşte brutalitatea filmării de genul sling shot pentru a transmite emoţia unbuttoned a libertăţii şi dezinhibiţiei jeanşilor Levi’s, dar e o libertate agresivă, regresivă, un hightech cliché care mă agasează atât vizual cât şi auditiv dar pe care îl asociez numaidecât cu denimul. Din ea se pot lua frameuri inedite, de impact vizual pentru outdoors (billboards şi postere) dar nu e neapărat pe filmul meu.
  • Îmi place First time spot cu care îşi răscumpără păcatele unbreakable-ului regizorul Fredrik Bond. Din câte am observat anul trecut în State era şi cea mai difuzată de marile networkuri în primetime.
  • Îmi place Secrets and Lies pentru că mi se pare clipul chintesenţial pentru sloganul live unbuttoned, protagoniştii se dezbacă de secrete, de inhibiţii, într-un cadru dat de idea de one night stand. Ceea ce apreciez la campania Levi’s 501 este atenţia pentru compoziţie şi în special pentru partea auditivă, trackul Come Walk With Me al lui Isobel Campbell şi Mark Lanegan crează atmosfera perfectă completând reclama din punctul meu de vedere.
  • Îmi place Guitar, realizat de renumitul regizor Emil Möller cu care am o relaţie de iubură pentru că storyboardul e provocator dar nu îmi place faptul că promovează un stereotip relaţional negativ ca adart.
  • Îmi plac siteurile interactive ale campaniei şi măştile adaptate pentru magazine, adevărate baze interactive de customer service şi complianţă pe customer needs, simple, sexy, de impact atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi într-un mod non vulgar. Îmi place că se fac văzuţi în reviste ca Vogue sau Sports Illustated.
  • Îmi place campania în întregime pentru versatilitatea sa deoarece targetează într-o sub campanie numită Logo Unbuttoned comunitatea gay prin programing special în parteneriat cu LOGO, un post al Viacom dedicat homosexualilor şi lesbienelor, prin social media, evenimente şi promoţii, dar şi clipuri realizate de Digital Kitchen care rulează în toate outleturile lor din Statele Unite.

CARE E A TA?

scris ca parte din submission pentru Atelierele Adfel

 

Truth in Advertising August 21, 2009

Filed under: lo-ol — Cosmina @ 3:00 pm
Tags:

-taken from my friend Gabi Donose’s facebook page! Hilarious short GABI xoxo

 

Little man, the way girls are!!! August 13, 2009

Filed under: STUFF — Cosmina @ 11:39 pm
Tags: , , , , , , , , ,

Un scurt metraj din 2006 al lui Esben Tonnesen foarte, foarte funny care sper să facă “carieră”. L-am găsit postat pe Feeder acum câteva zile, pe deceblog, pe trilulilu, filmmic.ro, n3t.ro, l-am dat mai departe în lista de mess ca mass etc, deci buzzul a început deşi pe imdb popularitatea filmului a scăzut cu 12 %…

Dacă nu l-aţi văzut încă-Sit back & Enjoy

 

Rolul comunicării organizaţionale în cultura organizaţională #3 August 13, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 10:10 am
Tags: , ,

Exemplele din postul anterior sunt extreme dar trebuie considerat impactul comunicării şi al culturii organizaţionale asupra evoluţiei situaţiei. Motivarea şi responsabilizarea angajaţilor este deosebit de importantă de vreme ce este limpede din exemplul de mai sus că resursele umane fac un business să progreseze iar cultura organizaţională este mijlocul catalizator, conştientizat la nivelul managementului, prin care se ating scopurile propuse.

Comunicarea în interiorul organizaţiilor pe verticală este foarte importantă pentru transparenţa activităţii unei organizţii pentru că permite, gardent le proportions, interacţiunea formală pe scară ierarhică. Acest tip de comunicare permite siguranţa ambelor capete ale dreptei managementului şi muncitorului să afle informaţiile relevante despre activitatea celuilalt. Acest tip de comunicare poate evita un protest spre exemplu la Dacia Piteşti unde daca managementul achiziţionează utilaje noi şi face investiţii substanţiale în tot ceea ce însemană infrastructură şi tehnologizare-promovare şi nu mareşte salariile angajaţilor de şi se laudă cu un profit net rounjor aceştia se vor simţi ofensaţi şi vor protesta pentru mariri salariale. În schimb dacă cconducerea informează asupra investiţiilor spunând că reinvestesc tot profitul anul acesta în utilaje si promovarea noului model care numai prin munca lor este ceea ce este şi promit că în raport cu succesul modelului vor oferi bonusuri şi indexuri salariale, angajtul este stimulat prin  promisiuni materiale viitoare realizabile numai cu ajutorul său (fapt care îl responsabilizează de propriul destin) rezultatele vor fi cu siguranţă dintre cele mai pozitive. Omul este intr-o anumită măsură un empat care dacă stimulat pe această cale se va alinia ritmului organizaţiei fizic dar şi spiritual de aceea cultura organizaţională şi modul cum se abordează anumite potenţiale focare problematice interne est foarte important. Consilierea psihologică şi managerială a conducerii fiind recomandată.

Comunicarea pe verticală nu este singura de o importanţă crucială, ei adăgându-i-se comunicarea orizontală care asigură funcţionalitatea unui departament  in cadrul organizaţiei. Camaraderia la acest nivel asociată cu competiţia pentru promovare, care deasemenea constituie un stimulent pentru performanţă,  transformă departamentul într-unul foarte bun dar şi proactiv în relaţiile cu treptele verticale imediate pe care le influentează. Pentru că ambiţia şi dorinţa de succes este contagioasă. Spre expemplu departamentele de middle management din infama companie Enron, care nu erau conştiente de ilegalităţi şi speculaţii sunt consideraţi printre cel mai coagulat departament cu cifrele anuale cele mai mari obţinute prin dealuri şi tranzacţii dovedite de instanţă legale. Motivarea pe care o primeau de la CEOs pe care îi admirau pentru ambiţia şi munca lor aduceau cu sine o implicare mai intensă la locul de muncă.

Aşadar comunicarea verbală şi non verbală realizată fie prin memouri, briefinguri interne sau newslettere inerne ori prin atingeri, priviri, poziţii ale corpului influenţează chiar dacă de cele mai multe ori nu la nivel conştient, psihicul angajtului contructiv sau dimpotrivă negativ. Comunicarea evenimenţială internă, care îi revine PR-ului de organizat, are şi ea o funcţie foarte importantă şi anume socializarea angajaţilor cu conducerea sau între ei într-un cadru informal. Acest lucru permite o evaluare personală a angajţilor ca tip şi potrivire cu imaginea şi cultura organizaţiei la fel cum angajatul are ocazia să cunoască persoana, persoanele pentru care munceşte şi să stabilească cât de compatibil este el cu ei şi cu obiectivele lor, dacă doreşte să şi le însuşească sau dimpotrivă nu se simte în lagul lui alături de ei într-un cadru neoficial. Cultura şi implicit comunicarea organizatională există indiferent de organizaţie, este cea care “leagă organizaţia” într-un lanţ de semnificaţii tacite care oferă întelesuri specific umane tuturor activităţilor şi proceselor organizaţionale. În acelaşi timp este factorul de rezistenţa cel mai important în orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia. Unele organizaţii merg în ceea ce priveşte specificul organizaţiei până la crearea de mirosuri proprii cum sunt lanţurile de Hoteluri Hilton care au plătit sume exorbitante pentru  a cosmetiza acea parte a culturii organizaţiei vizibilă sau cu care intră în contact mediul exterior ori consumatorii, aşadar şi-au creat un miros propriu pe care îl întalneşti numai în hotelurile lor la fel şi sunetele pe care le fac uşile cînd se deschid sau formulele de adresare originale cu care stafful abordează clienţii.

Cel mai interesant de observat şi analizat, cultura şi comunicarea organizaţională este în cadrul corporaţiilor multinaţionale ca de exemplu MacDonalds sau Microsoft unde s-a ajuns deja la stadiul de microcomunitate în cadre sociale diferite, pe continente diferite. Fuziunea şi aderenţa angajaţilor la aceste coroporaţii şi la cultura lor este cu atât mai interesantă cu cât eu aş compara-o chiar cu poporul evreu- coeziune în spirit dar diversitate culturală. Sarcină monumentală devenită realitate realizabilă mulţumită maşinii propagandiste numită comunicare şi a suporturilor tehnologice şi media dintre care internetul şi reţelele intraorganizaţionale sunt parte importantă a reuşitei.

 

Rolul comunicării organizaţionale în cultura organizaţională #2 August 12, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 10:10 am
Tags: , , ,

Un exemplu relevant de breakthrough case study în domeniu îl reprezintă un studiu de caz realizat de Jack Deal, un marketing consultant din California. Acesta urmăreste 2 companii asemănătoare ca mărime, care activează în aceeaşi industrie, ambele cu o situaţie financiară precară, care îi cer consultanţă expertului.

La prima vedere amandouă aveau potenţial şi îi ceruseră sprijinul lui Jack în coordonarea procesului de dezvoltare. Amandouă aveau probleme asemănătoare şi ambele aveau patroni foarte ambiţioşi şi muncitori. După o analiză aprofundată şi intervievarea angajaţilor companiilor respective rezultatul a fost că ambii patroni îşi trăgeau  firmele înapoi. Au conştientizat şi recunoscut că ei înşişi constituiau o problemă pentru organizaţia lor. De aici calea organizaţiei A nu mai coincide cu drumul ales de organizaţia B.

Patronul organizaţiei A a fost într-atât de convins că reprezintă o problemă pentru  dezvoltarea organizaţiei sale încât s-a retras din management şi l-a încredinţat  pe expert cu luarea deciziilor. Primul lucru pe care l-a făcut specialistul a fost să înlocuiască câţiva din angajaţii slăbuţi cu unii mai competenţi iar apoi a lăsat munca în seama lor. A oferit consultanţă managerială în anumite probleme. Desigur că au mai existat şi greşeli dar sub supravegherea specialistului acestea au fost minore şi poate unele voite pentru ca echipa de marketing să înveţe ceva din experienţa aceasta. După câteva luni rezultatele au fost foarte interesante: în primul rând s-a produs loializarea angajaţilor. Patronul absent nu era lăsat să ia nici o decizie de către angajaţii care aveau totul sub control. Intervenţia specialistului era din ce în ce mai puţin necesară angajaţii discutau între ei chiar strategii pentru creşterea productivităţii şi strategii de marketing pentru a veni în întâmpinarea concumatorului. Profitul a fost atât de mare încât angajaţii au primit măriri de salariu. Moralul în organizaţie s-a îmbunătăţit şi compania a început să câştige din piaţă şi să se poziţioneze strategic spre profit.

Compania B a mers pe o cale diferită. Acceptând că el este o cauză în calea dezvoltării patronul organizaţiei B decide să muncească şi mai mult, astfel numărul orelor lui de sale de muncă creşteau constant.  Acesta nu a înlocuit nici un angajat pentru că se împrietenise cu ei şi devenise o figură paternă pentru salariaţi. A început să se îndoiască de cei mai buni oameni ai săi, iar după câteva lunise observă doar că nivelul de stres al angajaţilor a crescut. Un număr de angajţi importanţi şi-au dat demisia iar organizaţia nu i-a putut înlocui cu oameni mai competenţi. Mulţi dintre ceilalţi angajaţi au dezvoltat resentimente faţă de micromanagement şi căutau metode de a se răzbuna pe companie. Intervenţia lui Jack Deal era din ce în ce mai solicitată pentru a menţine status quo situaţia organizaţiei. Dar inevitabil profitul a scăzut iar un număr semnificativ din consumatorii au fost pierduţi.

După 6 luni organizaţia A se dezvolta stabil, moralul era ridicat iar angajaţii erau cei mai bine plătiţi din industria respectivă. Aceştia veneau cu plăcere la muncă şi erau foarte dedicaţi şi devotaţi. Pe de altă parte organizaţia B a ajunsă să depună actele pentru faliment. Angajaţii îşi căutau joburi iar clienţii auzind că organizaţia are probleme se orientau către alte companii.

 

Rolul comunicării organizaţionale în cultura organizaţională August 11, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 10:30 am
Tags: , , , ,

Conceptul de cultură organizaţională sau corporatistă cuprinde tot ceea ce înseamnă experienţe, atitudini, valori, convingeri, norme şi obiceiuri specifice, din punct de vedere al proporţiilor unei organizaţii. Acestea sunt împărtăşite de persoane şi grupuri care aparţin organizaţiei şi care controlează felul în care aceştia interacţionează între ei dar şi cu stakeholderii din exterior.

Valorile organizaţiei sunt credinţe despre ce fel de ţeluri membri organizaţiei ar trebui să urmărească şi idei despre standardele comportamentale pe care ar trebui să le întrunească în calitate de membri ai organizaţiei.

Din aceste valori derivă normele organizaţionale, standarde comportamentale care prescriu anumite tipuri de reacţii ale membrilor în situaţii particulare dar şi în cazul interacţiunii dintre aceştia, după caz aflaţi în situaţii de comunicare organizaţională formală sau informală.

În componenţa culturală putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente şi limbaj comun, ritualuri şi simboluri specifice, dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii şi reprezentari despre ce e considerat a fi “valoare” în organizaţie, mituri, standarde empirice despre ceea ce înseamnă a munci şi a te comporta cu o anumită etichetă în timp ce o faci.

Managementul poate încerca să impună sau să propună o anumită cultură corporaţiei. Aceştia pot dori să impună valorile şi standardele comportamentale care reflectă obiectivele organizaţiei după propriile viziuni.

Unii cercetatori afirmă că “organizaţia nu are cultura, ea este cultura” – din acest motiv este foarte greu să încercăm să o manageriem. Cu toate aceste rigori managementul trebuie să fie capabile să gestioneze cultura organizaţiei ca pe un siamez,deoarece este responsabil pentru comportamentul tuturor purtatorilor de imagine, care reflectă aspura bunei desfăşurări a activităţii interne în organizaţie la fel cum are şi un impact pozitiv asupra percepţiei pe care o emană constant mediului, de încredere, prosperitate, demnitate.

În plus o cultură  internă la locul de muncă va fi strict reglementată de micromanagemt într-o companie mică sau mijlocie dar se poate cere şi uniformizarea la nivelul corporaţiilor multinaţionale. Cultura sarcinilor poate fi implementată după caz dar şi importată, cum este de cele mai multe ori în cazul culturii tehnicienilor IT, care au limbaj şi comportament propriu asimilat în afara organizaţiei. Prezenţa lor poate influenţa cultura organizaţiei.

Ideea fundamentală în jurul careia se învârte până la urmă atât conceptul de cultură cât şi obiectul de comunicare organizaţională este percepţia, cum ne vedem munca şi pe noi înşine în raport cu aceasta.

To be continued…

 

Câteva observaţii utile în procesul de naming: August 9, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 5:26 am
Tags: , , ,

1. dacă vă permiteți angajați un copywriter sau o agenție de branding

2. dacă nu May the CREATIVITY be with you!

3. fiți siguri că numele are legătură cu produsul sau inspiră un mesaj pozitiv

4. nu vă feriţi de invenții lexicale

5. încercați să sintetizați, să rezumați, cu cât mai scurt cu atât mai bine

6.încercați pe cât posibil să folosiți sensurile denotative

7. dacă vă gândiți la un nume compus sau complex încercați să nu folosiți mai mult de două cuvinte pentru că şansele de a fi reţinut scad cu fiecare literă.

8. în cazul în care vreți să mergeți pe idea de less is more sau pe conceptul minimal cuvântul ideal are nu mai mult de 10 litere iar balansul perfect ar fi un fifty/fifty ratio consoane-vocale. Este indicată alternarea consoalelor și vocalelor și abuzarea de hiat sau combinații diftong triftong.

9. numărul egal de litere și prezența vocalelor în proporții de peste 50% contribuie la muzicalitatea cuvântului; exemplul perfect vine chiar din țările scandinave cunoscute pentru proporția mare a consoanelor în cuvinte şi se numeşte Ikea.

10. dacă vă gândiți la două cuvinte am observat că folosirea aceleași litere incipiente ajută la memorarea şi reţinerea mai ușoară a cuvântului. Orientaţi-vă dacă nu spre asocierea cu o imagine sau un design de logo şi ataşarea unui slogo atractive.

11. altă sugestie este optarea pentru un număr egal sau aproape egal de litere și folosirea simetriilor pentru a maximiza impactul ex Mickey și Minnie Mouse sau Piggly Wiggly.

12. încercaţi să fiţi originali astfel ca numele găsit de dumneavoastră să se identifice numai cu produsul, serviciul, campania sau organizaţia dumneavoastră pentru că numele care vor să câştige notorietate în felul acesta rămân wannabes. Exemplu notorietatea şi traficul siteului youtube comparat cu cea a siteului zootube.

13. abuzați de procesul de brainstorming, nu ignorați nici o voce, numele perfect poate fi propus chiar de femeia de serviciu fără să știe.

14. testaţi top trei nume pe un improv. focus grup sau prin orice altă metodă vreţi pentru feedback şi alegeţi numele cu cel mai mare potenţial de marketare.

15. Înregistraţi-l la OSIM cu mândrie!!!

 

Branding-ul şi religia August 4, 2009

Martin Lindstrom argumentează în lucrarea sa Buy.ology afirmaţia potrivit căreia brandingul eficient declanşează aceleaşi răspunsuri neuronale ca şi religia.[1] Aparent marketingul inteligent are efecte de natură emoţională asupra consumatorului de intensităţi dierite de la simpla captare a atenţiei sau stârnirea curiozităţii la admiraţie sau adorare şi până la extreme ca dezvoltarea de fetishuri sau obsesii.

Deşi intens criticată de specialişti din ambele domenii, atât cercetătorii cât şi oamenii investiţi în marketing şi comunicare conchid asupra faptului că perspectiva abordată de Lindstrom merită menţionată pentru originalitate, sâmburele de adevăr neconfirmat 100% biologic şi neurologic. Neuromarketingul fiind încă în fază incipientă. Cu toate acestea Lindstrom nu este primul care afirmă faptul că oamenii pot deveni implicaţi într-o relaţie similară convenţiei sociale religioase cu un anumit produs sau serviciu. Ipotezele şi data pe care le înaintează Martin Lindstrom şi concluziile pe care le formulează sunt fără indoială intrigante. Persoanele se identifică, după părerea sa şi în urma experimentelor multiple conduse, mai bine cu brandurile care spun o poveste decât cu cele care nu fac acest lucru, un exemplu fiind imaginea Levi’s, construită în urma campaniei susţinute din ultimii ani, care propune o poveste a tinereţii, rebeliunii, vânzând un lifestyle cu care se pot identifica sau în care se pot regăsi consumatorii, un mod de viaţă atemporal, pe care îl pot încerca, explora, adopta sau rememora odată cu achiziţionarea produsului. Sloganul aferent „Live unbuttoned” este un îndemn formulat sub forma unei imagini vizuale sugestive globale care ajunge să fie explicită şi specifică doar în mintea consumatorilor. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul pildelor religioase. Mintea reacţionează similar atât în cazul poveştilor religioase cât şi în cazul brandurilor. Aceaşi parte a creierului este stimulată, devine activă şi se prezintă la aceaşi intensitate atât în cazul ateilor cât şi a credincioşilor, pentru o pildă din Noul Testament sau pentru un Tutorial Apple, dar în ceea ce priveşte rezultatul şi puterea de persuasiune acest fapt nu transformă în mod miraculos „păgânii” în creştini sau nonconsumatorii în consumatori pentru că încă nu se ştie exact pe ce butoane neuronale trebuie apăsat. Asta nu înseamnă că pe viitor Creştinismul nu s-ar putea să fie devansat de vreo corporaţie în ceea ce priveşte numărul de consumatori fideli convertiţi crezului, produsului sau serviciului oferit de organizaţia respectivă.

Un alt fapt demn de luat în considerare este acela că la nivel mental se pare că logourile au tendinţa de a detracta atenţia de la puterea mesajului pe care brandul îl transmite atfel că silaba sacră devenită brand al Hinduismului poate atrage şi monopoliza atenţia celor interesaţi confirmând încă o dată faput că trăim într-o societate în care aparenţa şi imaginea sunt mai importante decât esenţa.


[1] Lindstrom, Martin, Buy.ology, truth and Lies about why we buy ed. Doubleday, New York, 2008.

 

India ca brand August 3, 2009

Realizarea unui brand este o sarcină dificilă. Mai dificil este însă să faci realitatea să se ridice la înălţimea imaginii.

Un nou termen a intrat de curând în vocabularul internaţional şi anume “Brand India”.  Este o idee, a cărui timp a sosit, este e părere Niclas Ljungberg.[1]brand_india

Guru ai marketingului definesc brandul ca un simbol ce însumează informaţia cheie despre un produs sau serviciu de la nume la slogan sau design grafic. Când este meţionat brandul acesta aduce cu sine o serie întreagă de asociaţii în mintea publicului dar şi anumite aşteptări comportamentale. Un brand poate fi construit prin advertising, astfel încât să fie legat de anumite fraze sau să trezească anumite emoţii. Dacă produsul livrează tot ceea ce brandul promite se dovedeşte a fi cu adevărat un brand de încredere, un pilon pentru consumator. Dacă este bine gestionat un brand poate creşte valoarea estimativă a produsului şi serviciului atât în ochii consumatorilor cât şi pe piaţă.

Plecând de la aceste remarci introductive nu putem afirma că India şi cu atât mai puţin Hinduismul sunt branduri, ele nefiind produse ca de exemplu băuturile răcoritoare sau detergenţi, nici servicii, numai că simpla rostire a termenilor produce anumite asociaţii, poate involuntare, în mintea publicului astfel că religia şi ţara işi comercializează asseturile vrând nevrând pe piaţa internă şi internaţională.

Primul pas spre construirea unui brand de ţară a fost păstrarea numelui de către Prim Ministrul indian Jawaharlal Nehru, imediat după câştigarea independenţei.

Exista o puternică opoziţie care dorea ca India să se numească Bharat dar India ca simplu substantiv era asociat deja, de către întreaga lume, cu un tărâm exotic, îndepărtat, colorat, destinaţie comercială şi turistică. Pandit Nehru vroia ca oamenii să înţeleagă că India pe care el o conducea era mostenitoarea şi continuatoare trecutului care trebuie îmbrăţişat nu renegat. Cu alte cuvinte nu dorea să piardă din capitalul brandului, deşi cel mai probabil nu ar fi folosit termenul pentru că mentalitatea capitalistă se infiltrează în India câţiva ani mai târziu odată cu pătrunderea pe piaţă a brandurilor occidentale.

Tactica Prim Ministrului a funcţionat pentru un timp. India şi-a păstrat farmecul şi “appealul” cu bogăţii cărate pe spinarea elefanţilor pentru maharajas până la Taj Mahal în timp ce la nivel mondial era privită ca o forţă militantă pentru pace şi justiţie prin purtătorul de imagine Mahatma Ghandi. Această imagine era însă una superficială care a fost curând înlocuită în conştiinţa mondială cu un portret dezolant al caminului sărăciei lucii, foametei şi depictată în media ca loc al suferinţei şi disperării. Brandul suferă o lovitură de imagine importantă.

Măsurile luate pe plan economic fac brandul să se schimbe încet, încet dintr-un elefant la marginea maidanului într-un tigru în junglă. În acest sens guvernul indian în colaborare cu asociaţia Confederation of Indian Industry (CII) au înfiinţat India Brand Equity Foundation. Fundaţia a fost însărcinată cu găsirea unui nou slogan care să reprezinte noua imagine pe care o promovează. Sloganul cu care au impresionat în Elveţia la World Economic Forum în 2006 este “India: Fastest-growing free market democracy”[2]. Acest slogan a lansat, practic, o nouă campanie de promovare a Indiei dar la fel cum Coca Cola a oferit ani la rând pauza care te răcoreşte un slogan perfect conceput, care îţi spunea tot ce trebuie să ştii despre produs, aşa şi India trebuie să găsească un slogan care să înglobeze toate aspectele majore pe care vor să le exploateze vizual ca ţară, pentru că economia, democraţia şi creşterea lor financiară nu sunt seminificative decât pentru un anumit segment de public şi deşi politica de brand proactivă care îşi propune să atragă investitori este una cât se poate de benefică din punct de vedere financiar nu poate satisface cerinţele unui brand de ţară complex şi complet. Scuza celor care au elaborat sloganul este una plauzibilă dar nu imposibil de remediat. „Cu cât este mai lungă propoziţia sau fraza cu atât este mai puţin memorabilă”[3] Este mai uşor pentru ţările mai mici care mizează pe o promovare univalentă, monistă, brandul fiind un one issue-brand. Bhamas au drept conceput mesajul “It’s better in the Bahamas”, Puerto Rico îşi vinde imaginea cu ajutorul sloganului “tropical paradise” pe când Singapore mizează pe misterul “surprisingly Singapore”.

Multe dintre ţările lumii sunt încă în procesul construirii unui brand de ţară astfel că Rebranding Romania cu toate lipsurile ei este o iniţiativă de salutat care trebuie preluată în opinia mea de o echipă de profesionişti români şi străini pentru a putea fi lansată pe plan internaţional o campanie coerentă de promovare şi poziţionare pe piaţa mondială a brandurilor de ţară, monopolizată fără îndoailă de Statele Unite ale Americii prin media, a României.

Revenind la India, bineînţeles că ideal ar fi încorporarea în brand image a frumuseţii naturale, promovată prin sloganul “Incredible India!” în cadrul campaniei desfăşurate de ministerul turismului, a Bollywood-ului, a bijuteriilor unice şi extravagante, a diversităţii societăţii, care poate fi ilustrată prin preluarea sloganului utilizat pentru promovarea programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 „Ţară a culturii, ţară a culturilor!”, a bogăţiei moştenirii culturale, brahmanice, vedice, britanice, hinduse. Provocarea o reprezintă includerea tuturor acestor elemente într-un poster, slogan sau reclamă TV.

Imaginea reală a Indiei este susţinută de cultura ei prin Hinduism şi Yoga, între cele trei unii punând chiar un semn de egalitate, astfel că pentru construirea unui brand de ţară reuşit nu ştiu cât de indicat este să profiţi de elementele uşor marketabile sau să te focusezi pe construirea unei imagini independente de elemente culturale cu statut de branduri de sine stătătoare cum sunt ultimele două dar pe de alta parte nu stiu nici cât de etic e să tratezi branduri în sine ca exporturi ale ţării pentru obţinerea unui plus de imagine.


[1] brand consultant, autorul lucrării India (Great Asian Brands)-imaginea este coperta cărţii.

[2] India- democraţia cu piaţă liberă cea mai accelarată.

[3] India Brand Equity Foundation.

 

Religia brandurilor August 2, 2009

Filed under: Communication Court — Cosmina @ 3:25 pm
Tags: , ,

Un subiect controversat în rândul specialiştilor din domeniul media şi cel religios se centrează în jurul faptului că advertisingul funcţionează ca un fel de religie în societăţile puternic industrializate sau a înlocuit-o în mare parte în ceea ce priveşte  oferirea modelelor consacrate, stereotipizate de gândire şi comportament social, moral, cotidian.

Un argument susţine faptul că advertisingul manifestă didacticism şi foloseşte aceleaşi pattern-uri/tipare comunicaţionale ca şi religia. În loc să ofere informaţii substanţiale despre produse şi servicii advertisingul oferă lecţii de conduită cotidiană şi un tip de salvare seculară.

O reclamă tipică la şampon, spre exemplu poate arăta cum un consumator ostracizat social la începutul spotului este aproape instantaneu şi miraculos transformat într-o persoană cu o încredere în sine care conduce la o relaţie pasională cu o persoană deosebit de atractivă. Cei care subscriu acestei perspective nu pretind că o singură reclamă poate afecta în profunzime perspectiva telespectatorilor care sunt expuşi ad-ului. Mai degrabă susţin că menţin perspectivele cu privire la viaţă şi sensul de valoare care însă vor fi fără îndoială modelate de impactul cumulativ al sutelor de astfel de reclame prezentate an după an.

Alţi teoreticieni consideră că advertisingul îşi trage forţa persuasivă din atribuirea proprietăţilor simbolice semnificative produselor şi serviciilor, practică religioasă comună, care are menirea de a reînoi sensul de sacru într-un mileniu secularizat. Parte a succesului campaniilor de lungă durată este abordarea acestei perspective.

Coca Cola nu este percepută de consumatori ca fiind numai apă carbogazoasă, artificial colorată şi care conţine o cantitate mare de zahăr ci, chiar dacă la un nivel subconştient, aceştia percep brandul ca un portret al plăcerii ce are puterea de a aduce oameni împreună. Astăzi există chiar un muzeu unde sunt expuse memorabilia[1] Coca Cola care a obţinut un statut aproape mitologic între celelalte branduri.

Un super brand crează un cult de consumatori. Fiecare brand are un asemenea cult de diferite dimensiuni numerice şi intensităţi de fidelitate. Brand religion crează din consumatorii ei suflete pasionale a căror legătură merge mult mai departe de scopul comercial al companiei. Super brand este, prin urmare, scopul ultim al multor branduri. Puţine mărci ating acest statut şi, într-adevăr, există câteva despre care se poate afirma că au acest statut astăzi. Un Harley Davidson şi poate un Rolls Royce!


[1] suveniruri

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.